Cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodată cred că e asta: sexul rezolvă orice.
Poate în filme. În viața reală nu e așa.
Sexul poate strica totul.
Dacă e prost, din start avem end of story.
Dacă e excepțional ajungi la dependență, chiar la obsesie. Și obsesiile nu sunt bune la nimic. Relațiile sunt complicate, sexul e super spicy, fabulos, vulcanic. La fel și certurile. Totul e o luptă și cei doi nu renunță. Și asta pentru că au descoperit Sexul. Cu S mare.
Dar asta e chimia. Şi-i bună la început. Dar trece. Și apoi apare matematica vieții. Oamenii echilibrați, raționali nu își pierd mințile. Ok, le rătăcesc pe moment prin așternuturi dar vrând nevrând în timp rațiunea învinge, se dă jos din pat și se întoarce în viața reală. Acolo unde discuțiile sunt despre bani, joburi și viața calmă liniștită.
Când cunoști pe cineva cu care sexul e de vis, scenariul e simplu. Dacă ai noroc povestea merge mai departe. Cu sărutări criminale și scenarii de budoair fanteziste. Te lupți pe viață și pe moarte cu el, cu tine, faci lucruri pe care ai spus că nu le-ai face niciodată și asta pentru că au senzația că nimeni niciodată nu o sa mai fie așa.
E adevărat. Fiecare are o poveste one in a lifetime. Doar că sunt foarte puține povești de genul ăsta care se termină cu...au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Pentru că super pasiunile se sting și ele. Încet, încet. Omorâte de cenzură. De ziduri, de raţiune şi de laşitate. Când sexul ajunge o obligaţie, cumva programat, magia s-a cam dus.
Niciodată să nu te gândesti că ai fost prea putin.
De fapt, ai fost prea mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu