Mereu m-am întrebat ce simte EL când ascultă melodia asta.
Și cum digeră stomacul lui povestea femeii pe care a părăsit-o si care ce sa vezi ea acum a ajuns
bine de tot.
Mi-l închipui mergînd cu taxiul și strângându-și buzele nervos când șoferul dă radioul mai tare
și zice: Cât de fain e cântecul ăsta, oare cine o fi boul de a lăsat-o pe asta? Ce prost...
EA își vede liniștită de viață, desigur că încă mai îi stă mintea la el că altfel nu ar scrie un hit care
o bagă direct în topul femeilor cele mai bogate.
Acasă, întins pe canapea în liniștea familiei pe care și-a dotit-o atât de mult, EL e surprins de
fetița lui care se uită la tv: vai tati ce frumos cântă Adele și ce tristă e....Tati, eu credeam că
divele nu sunt triste niciodată...
Cam așa cu Adele și marea ei dragoste.
Asta mi se pare ironia supremă în viață: să părăsești pe cineva care ajunge în top of the top. Și
mai face și bani cu umilirea ta publică...
Dar până la urmă așa se nasc cele mai mari cariere: din ambiție, frustrare, răzbunare, dorinta de
a demonstra....Cum era versiunea românească? Aaaa, îți arăt că poooot...:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu